Datorită proprietăților sale unice și aplicațiilor nesfârșite, sticla este utilizată pe scară largă într-o varietate de industrii, precum și în viața noastră de zi cu zi. Ești curios să afli mai multe despre sticlă? Iată 10 lucruri pe care probabil nu le știai:
Sticla este fabricată din nisip
Pentru a produce sticlă, nisipul (dioxidul de siliciu cunoscut și sub numele de silice) este amestecat cu piatra de var și carbon de sodiu, precum și cu alte materiale auxiliare, iar mai apoi este încălzit la temperaturi extrem de ridicate (1700°C) folosind cuptoare speciale. După ce amestecul lichid se răcește, rezultatul este sticla.
Sticla este un material natural, dar și îmbunătățit de către om
Sticla este atât un material creat de om, cât și de natură. Obsidianul, un tip de sticla naturală, se poate forma atunci când lava fierbinte se răcește rapid după eruperea vulcanului. Acest tip de sticlă a fost folosită de către strămosii nostri pentru a crea cuțite, bijuterii și arme. Obidisanul era considerat de origine divină de către azteci și era des folosit în cadrul ritualurilor. Acest tip de sticlă este considerat “aspiratorul de praf la nivel psihic și transcendental”, ajutând la vindecarea spirituală prin curățarea emoțională a resturilor din trecut și a negativității.
Sticla nu este un material solid
Sticla nu este clasificată nici ca material solid, dar nici lichid. Când este racită, sticla formează un „solid amorf” care permite moleculelor din sticlă să continue să se miște.
Sticla poate fi creată de fulger
Atunci când fulgerul lovește nisipul, căldura este uneori capabilă să topească nisipul în tuburi lungi și subțiri de sticlă numite fulgurite. Temperatura degajată de fulger de peste 30.000°C este mult mai mare decât punctul de topire al nisipului de 1800°C. Siliciul, care alcătuiește nisipul, fuzionează împreună la această căldură extremă, iar astfel, i-a loc crearea fulgeritei, sau așa-numitei sticlă fulger sau nisip fulger.
Sticla poate fi dizolvată cu acid fluorhidric
Deoarece sticla are o structură atomică extrem de robustă și stabilă, aceasta nu poate fi afectată de către acid. Datorită proprietăților chimice puternice, dioxidul de siliciu, folosit pentru fabricarea sticlei, este o substanță nereactivă, ceea ce face ca sticla să fie foarte rezistentă la majoritatea acizilor, cu excepția acizilor care conțin fluor. Când un acid pe baza de fluor, cum ar fi acidul fluorhidric, intră în contact cu sticla (dioxid de siliciu), atomul de fluor trage electronii mai aproape de sine, rupând legătura dintre siliciu și oxigen, dizolvând astfel sticla.
Sticla poate fi reciclată la nesfârsit
Sticla este un material reciclabil care nu își va pierde calitatea și nici nu se va deteriora chiar dacă va intra în procesul de reciclare din nou și din nou. Reciclarea sticlei are beneficii enorme pentru mediul înconjurător, inclusiv reducerea emisiilor de carbon, a consumului de materii prime, precum și a consumului de energie și a deșeurilor.
Poate dura 1 milion de ani pentru a descompune sticla
Sticla este unul dintre cele mai durabile și rezistente materiale de pe Pământ. Sticla are nevoie de aproximativ 1 milion de ani pentru a se descompune complet. Astfel, sticla nu este chiar atât de ecologică în comparație cu alte materiale. Prin urmare, ar trebui să se pună accent pe reciclarea acesteia.
Sticla devinde de 5 ori mai rezistantă prin securizare
Prin procesul de securizare a sticlei, aceasta poate să devină de 5 ori mai puternică, însă fără a-și pierde elasticitatea. Securizarea sticlei reprezintă procesul termic de încălzire a acesteia până la 700-740 C˚ și de răcire rapidă până la temperatura camerei. O altă calitate importantă al acestui tip de sticlă este comportamentul în momentul spargerii. Față de sticla obișnuită, sticla securizată se sparge în bucăți mici și nu în bucăți mari și ascuțite, eliminându-se astfel riscul de vătămare. Sticla securizată este cel mai des folosită atunci când se dorește rezistentă la șocuri mecanice, rezistență termică și protecție împotriva riscului de spargere.
Sticla stă la baza înregistrării optice a datelor
Știai că sticla este formată din materiale calcogenice? Aceste tipuri de materiale stau la baza înregistrării optice a datelor. Sticla calcogenică poate conține unul sau mai mulți calcogeni, precum sulfură, telur sau seleniu, dar nu și oxigen. Compușii calcogenici de tipul AgInSbȚe sau GeSbȚe sunt des folosiți în discuri optice rescriptibile, precum și pentru dispozitivele de memorie cu fază variabilă. Un alt domeniu special al sticlelor calcogenice sunt materialele necristaline calcogenice, acestea având proprietăți semiconductoare.
Sticla are proprietăți unice
În comparație cu alte materiale, sticla are multe proprietăți nemaîntâlnite la alte materiale. Sticla este un material transparent, limpede ca aspect, și are o suprafață netedă, rezistentă la eroziune. În plus, poate transmite lumina și poate refracta și reflecta lumina. De asemenea, sticla este rezistentă la chimicale, prin urmare, aceasta este des folosită în laboratoare și spitale. O altă proprietate importantă a sticlei este faptul că aceasta este rezistentă la coroziune. Cu toate acestea, în anumite condiții speciale, sticla se poate dizolva sau coroda prin reacția cu anumite substante chimice.
Dacă ai mai multe întrebări generale despre sticlă, precum și despre folosirea acesteia în amenajările interioare și exterioare, echipa Transparent Design vă răspunde tuturor întrebărilor tale. Ia legătura cu noi!
